Statele Unite au anunțat pe 13 aprilie că își vor folosi marina pentru a bloca navele iraniene care intră sau ies din Strâmtoarea Ormuz, în urma eșecului negocierilor de la Islamabad din 11–12 aprilie. Decizia a venit pe fondul unei situații deja tensionate, întrucât Iranul restricționase efectiv accesul în strâmtoare mai devreme în cadrul conflictului. Totuși, anunțul american a creat incertitudine privind modul în care ar fi aplicată o astfel de blocadă și care ar fi exact amploarea ei. Planul american reprezintă o încercare complexă și cu mize mari de a contracara influența Iranului „blocând” efectiv o blocadă. Succesul său va depinde nu doar de capacitatea militară, ci și de sprijinul internațional și de gestionarea riscurilor de escaladare.
Trump și-a instruit consilierii să pregătească o blocadă navală extinsă, axată probabil pe porturile iraniene, ca parte a unui efort mai amplu de a slăbi poziția Iranului. Celelalte opțiuni ale sale — reluarea bombardamentelor sau retragerea din conflict — comportau mai multe riscuri decât menținerea blocadei. În centrul acestei strategii se află ceea ce Scott Bessent a descris drept o „campanie de presiune maximă”. Potrivit lui Bessent, Iranul pierde aproximativ 170 de milioane de dolari în venituri pe zi din cauza restricțiilor asupra exporturilor sale de petrol. Scopul este de a priva Teheranul de venituri critice, forțându-l în cele din urmă să cedeze la negocieri. Totuși, această abordare nu a produs încă efectul dorit. Iranul a afirmat că nu va relua discuțiile nucleare până când Strâmtoarea Ormuz nu va fi redeschisă, dând puține semne că ar urma să cedeze.
Piața globală a petrolului a reacționat deja puternic la situație. Închiderea aproape completă a Strâmtorii Ormuz a perturbat fluxul a aproximativ 13 milioane de barili de petrol pe zi, contribuind la o creștere bruscă a prețurilor, care au depășit 117 dolari pe baril. Deși măsuri-tampon pe termen scurt, precum stocurile dinaintea războiului și rezervele de urgență, au ajutat la stabilizarea aprovizionării, aceste măsuri sunt temporare. O perturbare prelungită ar putea împinge prețurile și mai sus, afectând economii din întreaga lume.
Trump primește sfaturi contradictorii privind următoarele sale mișcări. Unii oficiali și aliați străini, precum senatorul Lindsey Graham, republican din Carolina de Sud, îndeamnă deschis Casa Albă să mențină presiunea asupra Teheranului. Alții, inclusiv lideri din mediul de afaceri apropiați președintelui, se tem că o Strâmtoare Ormuz închisă sau mai multe războaie nu doar ar afecta economia, ci ar putea fi o potențială lovitură politică fatală înaintea alegerilor legislative parțiale din noiembrie.
Oficialii afirmă că Trump nu este dispus, în acest moment, să renunțe la cererea sa ca Iranul să promită, cel puțin, suspendarea îmbogățirii uraniului timp de 20 de ani și să accepte restricții și după această perioadă.
