Ucraina continuă să dea dovadă de o reziliență remarcabilă în fața războiului de agresiune purtat de Rusia, menținându-și atât poziția militară, cât și traiectoria europeană, în ciuda unei intensificări semnificative a atacurilor aeriene rusești asupra orașelor și infrastructurii civile. Perioada a fost marcată și de turbulențe interne — scandaluri de corupție în administrația președintelui Zelenski, amplificate agresiv de operațiunile de informații rusești —, însă niciuna nu a modificat fundamental cursul Ucrainei.
Pe acest fond, pe 19 noiembrie au apărut informații potrivit cărora Statele Unite și Rusia ar fi negociat un acord-cadru de armistițiu. Reacția capitalelor europene, a Congresului american și a Kievului a fost rapidă și tăioasă, planul american în 28 de puncte fiind descris pe scară largă ca reflectând mai degrabă preferințele diplomatice ale Rusiei decât pe cele ale aliaților săi. Modul în care planul trata situația teritorială a Ucrainei — și abordarea sa privind garanțiile de securitate — a stârnit alarmă imediată în capitalele europene cu privire la direcția medierii americane.
Ucraina a acceptat cadrul SUA–Rusia pe 26 noiembrie, semnalând însă rezerve semnificative. În diplomație, acceptarea unui cadru nu echivalează cu acordul asupra termenilor săi; gestul Kievului trebuie înțeles ca o încercare de a rămâne la masa negocierilor, și nu ca o susținere a planului așa cum este formulat. Președintele Zelenski a exprimat direct această tensiune: „Niciunul dintre noi nu vrea un război nesfârșit. Ucraina este pregătită să vină la masa negocierilor cât mai curând posibil pentru a aduce mai aproape o pace durabilă.”
Puterile europene — în special Franța, Germania și Regatul Unit — au răspuns elaborând o contrapropunere. Această alternativă europeană, tot în 28 de puncte, a modificat câteva prevederi-cheie pentru a le reduce caracterul pro-rus. Versiunea europeană include: garanții de securitate robuste pentru Ucraina; cerința ca Rusia să adopte un angajament legislativ de neagresiune față de Europa și Ucraina; eliminarea celui de-al treilea punct al planului american; păstrarea posibilei căi de aderare a Ucrainei la NATO, prin consemnarea absenței consensului în loc de închiderea ușii; transferul centralei nucleare de la Zaporojie sub supravegherea AIEA; un plafon militar ucrainean de 800.000 de soldați — cu 200.000 mai mult decât în proiectul american; și folosirea activelor rusești înghețate pentru reconstrucția Ucrainei, în locul investitorilor americani.
Contrapropunerea europeană păstrează totodată anumite ambiguități din versiunea americană, inclusiv prevederi privind desfășurarea de aeronave NATO pe teritoriul polonez, și nu abordează problema tragerii la răspundere pentru crimele de război comise împotriva civililor ucraineni. Cu toate acestea, respinge explicit instituționalizarea câștigurilor teritoriale ale Rusiei, poziționându-se în acord cu revendicările esențiale ale Kievului, și nu la jumătatea drumului.
Kremlinul a respins din start planul european, deși consilierul de politică externă Iuri Ușakov a recunoscut că multe elemente ale planului american discutate în Alaska sunt „acceptabile” pentru Moscova. Putin a sugerat că documentul american în 28 de puncte ar putea servi drept bază de negociere — o formulare care poziționează contrapropunerea europeană ca pe un obstacol de neutralizat, mai degrabă decât de luat în considerare.
Niciun acord nu a fost încheiat înainte de finalul lunii noiembrie, așa cum sperase inițial președintele Trump. Situația actuală reprezintă o configurație diplomatică cu adevărat inedită: Statele Unite și Rusia în comunicare directă privind viitorul Ucrainei, în timp ce Europa încearcă să se asigure că orice rezultat respectă suveranitatea ucraineană. Dacă acest canal SUA–Rusia va produce o soluționare durabilă sau un aranjament fragil care avantajează Rusia depinde de variabile pe care nicio capitală europeană nu le controlează pe deplin. Ursula von der Leyen a surprins exact starea de spirit europeană: „Nu pot vedea niciun scenariu în care contribuabilii europeni să plătească singuri nota.”
